Comunicat de presă OAR

Ordinul Arhitecţilor din România şi arhitecţii membri ai Ordinului au urmărit desfăşurarea în ultimele săptămâni a lucrărilor de inserţie a unei structuri noi în faţada Palatului Victoria - sediul Guvernului României. Ca toţi locuitorii oraşului, ei au avut o informaţie limitată asupra lucrării în curs.

Această operaţiune comportă câteva probleme esenţiale pentru responsabilităţile şi atribuţiile profesiunii noastre - unele de natură instituţional-normativă, altele ce ţin de potenţialul urbanistic şi stilismul arhitectural, altele de finalitatea funcţională a extinderii, în sfârşit, altele de natură deontologică.

In perspectiva cadrului normativ şi instituţional ce reglează contribuţia proiectării de arhitectură şi urbanism la evoluţia cadrului construit în care trăim, operaţiunea de la Palatul Victoria ridică un număr de întrebări. Respectul legislaţiei în materie de avizare şi aprobare a construcţiilor este obligatoriu pentru orice cetăţean şi pentru orice intervenţie. Conformarea cu normele existente este cu atât mai importantă în cazul unei investiţii promovate de un for statal superior, amplasată într-o zonă de maximă expresivitate a capitalei, realizată din fonduri publice şi angajând un edificiu din patrimoniul istoric al României. Altfel, o iniţiativă de răsunetul celei de acum în faza de şantier deschis la Palatul Victoria ar putea fi citită ca un precedent de interpretare laxă a normelor şi legilor în vigoare, cu urmări pe termen lung pentru disciplina urbanistică din capitala ţării.

In ceea ce priveşte soluţia funcţională, structura în curs de execuţie intervine în arhitectura edificiului chiar dacă este numai adosată acestuia. Faţada principală a Palatului Victoria suportă astfel modificări drastice. Concepţia autorului - astăzi dispărut - Duiliu Marcu, academician, profesor, unul din cei mai importanţi arhitecţi români ai secolului 20 este în consecinţă ecranată de un element care nu îi aparţine. Vom semnala că Acad. Duiliu Marcu a studiat, la sfârşitul vieţii sale, problema protecţiei accesului protejat în clădire. Variantele studiate de autor sunt pe deplin valabile astăzi şi se integrează organic în concepţia generală a clădirii. Reluarea soluţiilor sale ar fi putut asigura conformitatea între cerinţele programului, spiritul arhitecturii de autor şi imaginea consacrată a Pieţii.

In sfârşit, pentru dezbaterea de idei de la Ordinul Arhitecţilor din România, chestiunea limitelor şi responsabilităţilor intervenţiei unui proiect - desigur semnat de un arhitect - în opera majoră a unui confrate defunct  trimite la regulile milenare ale deontologiei profesionale.

De aceea, Ordinul Arhitecţilor din România este convins că analiza acestor chestiuni este o problemă de interes general ce va trebui să facă obiectul unor consultări şi dezbateri între instanţele responsabile. Desfăşurarea şi concluziile acestor consultări se cer, în spiritul unei fertile transparenţe, a fi deschise în mod real şi eficient contribuţiei opiniei publice, grupărilor profesionale şi civice.