Galerie foto

Evenimente

Forum

S-au facut doi ani de cand si-a inceput existenta grupul Arhiterra. Ceea ce initiativa noastra a adunat si a pus in miscare n-a fost nici pe departe posibil de anticipat. Incertitudinea initiala legata de subiectul propus – tehnici traditionale in contextul arhitecturii moderne – a fost inlocuita de intrebarile LA CE FOLOSESTE? CE SE CAUTA? DE CE?

Grupul de lucru functioneaza ca o umbrela pentru initiative, asocieri sau indivizi cu pozitii inrudite cu intentiile sale. Discutiile si prezentarile cu teme diferite organizate de-a lungul anului au fost completate de ateliere practice imprastiate prin diferite zone si medii. Ele au inceput din intentia de a incerca si cunoaste tehnici de construire din pamant, dar au adus in discutie multiple implicatii printre care cea umana – relatia dintre arhitectul scolit si mesterii mostenitori ai unor traditii aproape disparute, cea a responsabilitatii fata de copiii deschisi sa invete, a cooperarii intre numerosi oameni de profesii si din medii diferite etc. Puterea experimentelor si a exemplelor initiate abia o intuim astazi. Incertitudinile si cautarile Arhiterrei sunt cred ale tuturor, de aceea oricine este binevenit sa ni se alature.

contact arhitera@gmail.com, www.arhiterra.ro

galerie imagini: http://picasaweb.google.com/raluca.mn/Arhiterra

***

Constructiile traditionale din pamint sint legate de sit, deoarece folosesc materialul din imediata vecinatate, astfel incit pot ajuta la crearea unei identitati a locului, foarte importanta in identificarea cu locul. Facem o scurta prezentare a diferitelor tipuri de utilizari ale lutului in constructii.

Pamintul ca material portant este poate cel mai controversat subiect. Nu mai are incredere nimeni in asa o rezolvare constructiva cita vreme exista caramida si beton, decit daca (cum s-a discutat in cadrul intilnirilor Arhiterra) in zona nu exista altceva la indemina, sau traditia este inca mai puternica decit moda. Ca material portant se utilizeaza ca si caramida nearsa (adobe) – forma probabil cea mai raspindita – sau ca pamint presat. Aceasta ultima varianta este cea mai spectaculoasa estetic, daca este pusa in opera corespunzator. Un perete din pamint presat executat ingrijit (nu neaparat cu cunostinte sau pregatire deosebite) poate deveni o prezenta impresionanta in cadrul unui spatiu, poate fi gindit chiar ca un obiect de reglare a climei interioare cu calitati estetice in acelasi timp.

Se spune ca materialul de umplutura cel mai raspindit la noi in tara este pamantul. Structuri de lemn, impletituri de nuiele sau chiar constructii de birne se inchid cu o compozitie de pamint cu paie sau alte adaosuri care scad densitatea amestecului si cresc capacitatile termoizolante. In acest sens, pamintul ca material termoizolant este un aspect care a devenit in anumite tari din lume aproape o industrie. Se fabrica panouri din argila cu adaosuri naturale (paie, fibra naturale, zgura, rumegus etc) in diferite forme, grosimi si alcatuiri care au rol de inchideri termoizolante. Recent, unii arhitecti au fost intrebati cum recomanda termoizolarea unei locuinte vechi (cu pereti din zidarie de bolovani de riu), ce grosime de polistiren ar fi necesara. S-au recomandat tencuieli de pamint. Cum se efectuezea, insa, un calcul termotehnic pentru acest material, este greu de spus.

Pamintul ca finisaj in special de interior are, asa cum au observat participantii la conferinta de la Berlin (18-20 nov. 2005), o raspindire impresionanta. Se foloseste pe aproape orice structura (caramida arsa, beton, gips carton) si este o alternativa la cresterea alarmanta a alergiilor, astmului si altor imbolnaviri respiratorii in cadrul populatiei. Tencuielile de pamint permit o mare varietate de expresie, atit ca textura, cit si coloristic si imbunatatesc climatul spatiului (regleaza umiditatea). Realizarea lor insa presupune experienta, deoarece compozitia de argila cu nisip poate foarte usor crapa in momentul uscarii. Adaosurile care se folosesc (spre exemplu, fire de par de cal sau armatura din tesaturi de in) impiedica fisurarea suprafetelor. Astfel de finisaje au avantajul ca pot fi foarte usor reparate (cu un pic de apa si argila).

Utilizarile pamintului nu se opresc aici si se adapteaza functiunii dorite. Ni s-a parut interesant sa citim intr-o carte ca in Japonia medievala finisajele de pamint erau destinate cladirilor de lux si, in special, pavilioanelor de ceremonia ceaiului.